Sindromul Raynaud face degetele să-și schimbe culoarea la frig

Ieșirea din casă într-o dimineață rece, scoaterea unei cutii din congelator ori ținerea în mână a unui pahar cu gheață ajung, la unii oameni, ca degetele să devină brusc albe, ca de ceară, cu o margine clară între zona albă și restul mâinii. Apoi se învinețesc, iar la încălzire se înroșesc puternic, cu furnicături, înțepături și, uneori, durere. Episodul durează de la câteva minute la o oră.

Fenomenul a fost descris în 1862 de un tânăr medic francez, Maurice Raynaud, în teza lui de doctorat, și îi poartă numele. Afectează aproximativ 3-5% dintre oameni, iar la femei, mai ales tinere, proporția e mai mare.

Ce se întâmplă în degete

La frig, toate vasele de sânge din piele se strâng puțin, ca să păstreze căldura în interiorul corpului. La persoanele cu sindrom Raynaud, reacția e exagerată. Arterele mici ale degetelor se contractă atât de puternic încât sângele aproape nu mai ajunge, iar pielea se albește. Sângele rămas, sărac în oxigen, dă culoarea vânătă. Când vasele se redeschid, sângele năvălește înapoi, iar degetele se înroșesc și pulsează.

De obicei sunt afectate degetele de la mâini, dar pot fi implicate și cele de la picioare, vârful nasului ori urechile. Stresul emoțional poate declanșa și el episoade, chiar fără frig.

Forma primară și forma secundară

La majoritatea oamenilor, sindromul Raynaud e primar: apare singur, fără o altă boală în spate. Începe de obicei în adolescență ori la tinerețe, între 15 și 30 de ani, afectează ambele mâini la fel, adesea există și alte rude cu aceeași problemă, iar degetele nu fac răni. E o neplăcere, nu o boală periculoasă.

La o parte dintre oameni, fenomenul e secundar, semnul unei alte probleme. Cel mai des, e vorba de boli autoimune, în care sistemul imunitar atacă propriile țesuturi, cum sunt sclerodermia ori lupusul. Alte cauze sunt folosirea îndelungată a uneltelor care vibrează, ca drujba, ciocanul pneumatic ori polizorul, fumatul, unele medicamente pentru tensiune, pentru migrenă ori pentru răceală și unele boli ale arterelor.

Câteva semne sugerează forma secundară: debutul după 35-40 de ani, afectarea doar a unei mâini ori a doar câtorva degete, rănile mici, dureroase, pe vârful degetelor, care se vindecă greu, pielea degetelor îngroșată și lucioasă, durerile articulare, erupțiile pe piele, oboseala neobișnuită ori dificultățile la înghițire.

În aceste situații, medicul de familie trimite pacientul la reumatolog. Un examen simplu, nedureros, numit capilaroscopie, privește la microscop vasele de sânge minuscule de la baza unghiei și arată dacă au forma normală. Analizele de sânge pentru anticorpii specifici bolilor autoimune completează investigația. Femeile sunt afectate de 2-4 ori mai des decât bărbații.

Căldura corpului și gesturile de zi cu zi

Cea mai eficientă prevenție e menținerea căldurii în tot corpul, nu doar în mâini. Când trunchiul se răcește, corpul strânge automat vasele din extremități, ca să protejeze organele interne. Hainele în straturi, o vestă caldă, căciula și fularul ajută degetele mai mult decât pare. Mănușile se pun înainte de ieșirea din casă, nu după ce degetele s-au răcit. Mănușile cu un singur deget țin mai cald decât cele cu 5 degete. Încălzitoarele de buzunar, chimice ori reîncărcabile, sunt utile pentru zilele geroase. Câteva obiceiuri reduc numărul episoadelor. Mașina se încălzește înainte de plecare, iar volanul se ține cu mănuși. Alimentele congelate și băuturile reci se iau cu mănuși ori cu un prosop. Paharele izolate, cu pereți dubli, sunt mai prietenoase decât cele subțiri. Aerul condiționat foarte rece, vara, în birouri și în magazine, poate declanșa și el episoade. Fumatul strânge vasele de sânge și agravează puternic sindromul, iar renunțarea e una dintre cele mai importante măsuri. Stresul se gestionează prin mișcare, somn și tehnici de relaxare.

Ce faci în timpul unui episod

La primele semne, mâinile se încălzesc treptat: puse la subraț, sub haină, ori sub apă călduță, nu fierbinte. Degetele amorțite nu simt bine temperatura, iar apa prea fierbinte poate produce arsuri. Rotirea energică a brațelor, ca o elice, împinge sângele spre degete prin forța centrifugă. Ieșirea din frig, în interior, și mișcarea degetelor scurtează episodul. Un episod obișnuit durează de la câteva minute la 15-20 de minute, iar reîncălzirea cu apă călduță, nu fierbinte, scurtează mult revenirea culorii. Rotirea brațelor în cerc, ca o elice, de 10-20 de ori, împinge sângele spre vârful degetelor.

Copiii și adolescenții

Sindromul Raynaud poate apărea și la copii, mai ales la fete, după pubertate. Un copil care se plânge că îl dor degetele la săniuș, care vine acasă cu degetele albe ori care nu își poate închide geaca din cauza amorțelii trebuie dus la medic, pentru excluderea unei forme secundare. Mănușile groase, încălzitoarele și pauzele dese în interior îl ajută să se bucure de iarnă.

Munca în frig și uneltele care vibrează

Pentru cei care lucrează în frig ori cu unelte vibratoare, prevenția face parte din protecția muncii: mănuși antivibrații, pauze regulate, încălzirea mâinilor înainte de lucru și rotația sarcinilor. Forma produsă de vibrații, numită uneori degetul alb al vibrațiilor, poate deveni permanentă dacă expunerea continuă ani la rând, așa că primele semne se raportează medicului de medicina muncii. Muncitorii care lucrează ani la rând, uneori 5-10 ani, cu unelte vibrante, ca polizoarele, ciocanele pneumatice ori drujbele, au un risc mai mare de degete albe, numit sindromul vibrațiilor mână-braț.

Tratamentul pentru formele severe

Pentru majoritatea oamenilor, măsurile de prevenție ajung. Când episoadele sunt dese și dureroase ori apar răni pe degete, medicul poate recomanda medicamente care dilată vasele de sânge, folosite și în tratamentul tensiunii arteriale, mai ales în lunile reci. Formele secundare se tratează, în primul rând, prin controlul bolii de bază.

Pentru cei cu formă primară, vestea bună e că sindromul se ameliorează adesea cu vârsta, iar degetele albe din diminețile de iarnă rămân doar o neplăcere, ținută sub control de o pereche de mănuși groase, puse la timp.