Genunchiul este cea mai mare articulație a corpului și una dintre cele mai solicitate.
La mers, suportă o încărcare de 2-3 ori greutatea corpului. La urcatul scărilor, de 3-4 ori. La alergare și la sărituri, de peste 5 ori.
Fiecare kilogram în plus înseamnă, la fiecare pas, câteva kilograme în plus pe genunchi.
Cauzele durerii diferă mult cu vârsta: la tineri și la sportivi, predomină suprasolicitarea și leziunile, la peste 50 de ani, artroza.
Localizarea durerii, momentul în care apare și modul de debut orientează diagnosticul.
Durerea din fața genunchiului, sindromul femuro-patelar
Durerea în jurul sau sub rotulă, accentuată la urcatul și coborâtul scărilor, la genuflexiuni și după statul prelungit pe scaun cu genunchii îndoiți, este una dintre cele mai frecvente cauze de durere la adulții tineri activi și la adolescenți.
Se asociază cu creșterea bruscă a volumului de antrenament, cu slăbiciunea mușchilor coapsei și ai șoldului, cu biomecanica piciorului.
Tratamentul cu cele mai bune dovezi este exercițiul: întărirea cvadricepsului și a mușchilor fesieri, sub îndrumarea unui kinetoterapeut, timp de 6-12 săptămâni.
Reducerea temporară a activităților care provoacă durere, fără oprirea completă a mișcării.
Imagistica este rareori necesară.
Artroza genunchiului, uzura cartilajului
Artroza afectează o proporție importantă a persoanelor peste 50-60 de ani, iar radiologic, modificări se găsesc la majoritatea celor peste 65 de ani, multe fără simptome. Semnele tipice: durerea la mers și la efort, ameliorată la repaus, rigiditatea de dimineață de sub 30 de minute, crepitațiile, umflarea periodică, limitarea mișcării. Factorii de risc: vârsta, greutatea în exces, leziunile vechi ale genunchiului, predispoziția genetică, anumite profesii cu îngenunchere frecventă. Contrar intuiției, mișcarea nu grăbește uzura, ci o încetinește. Ghidurile internaționale recomandă exercițiul și controlul greutății ca tratament de bază al artrozei, indiferent de severitate. Scăderea în greutate cu 5-10%, la persoanele supraponderale, reduce durerea semnificativ.
Leziunile de menisc și de ligamente
Durerea apărută brusc, după o răsucire a genunchiului cu piciorul fixat pe sol, însoțită de umflare în primele ore, blocaje, senzația că genunchiul cedează, sugerează o leziune de menisc sau de ligament încrucișat.
Leziunile de ligament încrucișat anterior sunt frecvente în fotbal, baschet, schi.
Rezonanța magnetică este investigația care le evidențiază, iar decizia de tratament, conservator sau chirurgical, se ia de medicul ortoped, în funcție de vârstă, de nivelul de activitate și de stabilitatea genunchiului.
Leziunile degenerative de menisc, frecvente după 40-50 de ani și descoperite la rezonanță, răspund, în multe cazuri, la fel de bine la kinetoterapie ca la artroscopie, potrivit studiilor comparative.
Semnalele care cer consult rapid
Genunchiul umflat brusc, cald, roșu, însoțit de febră, poate indica o infecție articulară sau o criză de gută și se evaluează în aceeași zi. La fel incapacitatea de a pune greutate pe picior după o cădere sau o lovitură, deformarea vizibilă a genunchiului și blocajul complet, în care piciorul nu se mai poate întinde. Durerea severă de noapte, care nu cedează la repaus, merge la medic fără amânare, iar umflarea gambei, asociată cu durere în spatele genunchiului, poate indica o tromboză venoasă și cere evaluare urgentă.
Tratamentele: ce ajută și ce nu
Exercițiul terapeutic, programul de întărire și mobilitate, are cele mai solide dovezi pentru majoritatea cauzelor.
Antiinflamatoarele topice, sub formă de gel, sunt utile pentru durere, cu mai puține efecte adverse decât cele orale.
Infiltrațiile cu corticosteroizi reduc durerea pe termen scurt în puseurile de artroză. Nu se repetă frecvent.
Injecțiile cu acid hialuronic au dovezi modeste și inconsecvente.
Suplimentele cu glucozamină și condroitină, consumate pe scară largă, au rezultate dezamăgitoare în studiile de calitate.
Protezarea genunchiului este o intervenție cu rezultate foarte bune la persoanele cu artroză avansată, la care tratamentul conservator nu mai controlează durerea și funcția. Programul național de endoprotezare decontează intervenția, cu liste de așteptare care variază între centre.
Costurile orientative: o ședință de kinetoterapie costă, în cabinetele private din România, 80-200 de lei, iar un program de 10-12 ședințe, 1.000-2.000 de lei, decontat parțial prin Casa de Asigurări pe bilet de trimitere. O protezare totală de genunchi în regim privat costă, integral, frecvent 25.000-45.000 de lei, cu implantul inclus.
Durerea de genunchi la copii și adolescenți
Durerile de creștere, pe care părinții le aud frecvent, sunt reale, dar au un tipar precis: apar seara sau noaptea, la ambele picioare, în mușchii gambei sau ai coapsei, nu în articulație, și dispar dimineața.
Durerea localizată într-un singur genunchi, cu umflare sau șchiopătare, nu este durere de creștere.
Boala Osgood-Schlatter, frecventă la adolescenții sportivi între 10 și 15 ani, produce durere și o umflătură sub rotulă, la inserția tendonului rotulian pe tibie, se agravează la sărituri, alergare și îngenunchere și se vindecă, de regulă, odată cu încheierea creșterii, cu reducerea temporară a efortului, gheață și exerciții de întindere, fără oprirea completă a sportului; la copiii care fac fotbal, baschet sau gimnastică, antrenamentele de 5-6 ori pe săptămână, frecvente acum la cluburile din orașele mari, cresc riscul suprasolicitării.
Durerea de șold se poate resimți, înșelător, în genunchi. La copiii de 10-15 ani supraponderali, cu șchiopătare, se verifică și șoldul.
Durerea nocturnă persistentă, cu febră sau cu scădere în greutate, se evaluează rapid la medic.
Prevenția pentru cei activi
Creșterea treptată a volumului de antrenament, cu cel mult 10% pe săptămână, la alergători.
Încălțămintea potrivită, înlocuită la 600-800 de kilometri.
Exercițiile de forță pentru coapse și șolduri, de două ori pe săptămână.
Încălzirea înainte de sporturile cu schimbări bruște de direcție.
