Sighișoara și cetatea în care încă se locuiește

Centrul istoric al Sighișoarei este una dintre puținele cetăți medievale din Europa care sunt încă locuite, iar UNESCO l-a inclus pe lista patrimoniului mondial în 1999.

Cetatea, construită de coloniștii sași începând cu secolul al XII-lea, pe dealul care domină valea Târnavei Mari, păstrează străzile pietruite, casele colorate din secolele XVI-XVIII și o parte importantă din zidurile de apărare.

Din cele 14 turnuri de apărare ridicate de breslele orașului, 9 s-au păstrat până astăzi, fiecare purtând numele breslei care l-a construit și apărat: Turnul Cizmarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Fierarilor, Turnul Frânghierilor, Turnul Cositorarilor și ceilalți.

Orașul are aproximativ 30.000 de locuitori, dar vara, în zilele festivalului medieval, străzile se umplu de vizitatori.

Turnul cu Ceas și Casa Vlad Dracul

Turnul cu Ceas, înalt de aproximativ 64 de metri, simbolul orașului, a fost poarta principală a cetății și sediul consiliului orășenesc.

Ceasul din secolul al XVII-lea are figurine de lemn care se schimbă la miezul nopții, câte una pentru fiecare zi a săptămânii.

În interior, Muzeul de Istorie, iar din galeria de la etaj, priveliștea asupra acoperișurilor și a orașului de jos.

Casa în care, potrivit tradiției, s-a născut Vlad Țepeș, în jurul anului 1431, se află lângă Turnul cu Ceas. Voievodul, fiul lui Vlad Dracul, a devenit, prin romanul irlandezului Bram Stoker, din 1897, sursă de inspirație pentru personajul Dracula, iar legătura atrage mulți turiști străini.

Istoria reală a lui Vlad Țepeș, domn al Țării Românești, e mult mai complexă decât legenda vampirului.

Scara Școlarilor și Biserica din Deal

Scara acoperită, construită în 1642, cu 176 de trepte de lemn, urcă spre Biserica din Deal și spre școala de pe dealul Școlii. A fost făcută pentru ca elevii și credincioșii să urce protejați de ploaie și de zăpadă.

Biserica din Deal, în stil gotic, cu fresce vechi și cripte, domină orașul.

În spatele bisericii, cimitirul evanghelic, pe panta dealului, cu morminte vechi între copaci, e unul dintre cele mai liniștite locuri ale cetății.

Biertan, cea mai cunoscută biserică fortificată

Sașii transilvăneni au construit, în secolele XIII-XVI, sute de biserici fortificate, apărate de ziduri și turnuri, în care satele se refugiau la atacurile otomane și tătare. Șapte sate cu biserici fortificate din sudul Transilvaniei, Biertan, Câlnic, Prejmer, Viscri, Dârjiu, Saschiz și Valea Viilor, fac parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biertanul, la aproximativ 30 de kilometri de Sighișoara, a fost timp de aproape trei secole sediul episcopiei evanghelice din Transilvania. Biserica, înconjurată de trei rânduri de ziduri, are o ușă a sacristiei cu un mecanism de încuiere cu peste o duzină de zăvoare, considerat o capodoperă a meșteșugului medieval. Camera de împăcare, în care, potrivit tradiției, soții care voiau să divorțeze erau închiși împreună câteva săptămâni, cu un singur pat, o masă și o farfurie, e cea mai povestită legendă a locului.

Viscri, satul care a atras atenția lumii

Viscri, la aproximativ 40 de kilometri de Sighișoara, pe un drum lung, parțial nepavat, păstrează casele săsești aliniate, cu fațade colorate și porți mari, și biserica fortificată pe deal.

Satul a devenit cunoscut internațional după ce Regele Charles al III-lea al Marii Britanii, pe atunci Prinț de Wales, a cumpărat și restaurat aici o casă tradițională, la începutul anilor 2000, și a promovat conservarea satelor săsești.

Atelierele locale produc ciorapi de lână, obiecte din fier forjat, cărămizi tradiționale.

Pensiunile din casele restaurate oferă mese cu produse din gospodăriile satului.

Alte sate de pe traseu

Saschiz, cu biserica fortificată și turnul inspirat de Turnul cu Ceas din Sighișoara, și cetatea țărănească de pe deal.

Mălâncrav, cu una dintre cele mai bogate colecții de fresce medievale din Transilvania.

Cloașterf, Criț, Archita, Roadeș, sate liniștite, cu biserici fortificate în diferite stadii de restaurare.

Multe biserici sunt încuiate. Cheia se află, de obicei, la îngrijitorul din sat, al cărui număr apare pe ușă sau la poartă.

Sașii și satele de azi

Comunitatea săsească din Transilvania, care număra sute de mii de oameni la mijlocul secolului XX, a emigrat în proporție covârșitoare în Germania, mai ales după 1990. Satele au fost repopulate de familii românești și rome, iar multe case au rămas goale. Fundațiile de conservare, voluntarii și turismul rural au contribuit, în ultimii 20 de ani, la salvarea unei părți din acest patrimoniu. Vizitatorii respectuoși, care cumpără de la meșteșugarii locali și dorm la pensiunile din sat, susțin direct viitorul acestor locuri.

Organizarea vizitei

Sighișoara se află în județul Mureș, la aproximativ 120 de kilometri de Brașov, 55 de kilometri de Târgu Mureș și 95 de kilometri de Sibiu.

Pentru cetate e suficientă o zi, iar pentru satele săsești, încă una sau două zile, cu mașina.

Primăvara târzie și toamna, cu dealurile colorate și mai puțini turiști, sunt cele mai frumoase perioade.

Drumurile spre unele sate sunt înguste și, pe alocuri, nepietruite. Mașina cu gardă normală trece, dar încet.