Distanțele pe hartă par mici. Drumurile dintre văile Izei, Marei, Cosăului și Vișeului se parcurg însă lent, cu viteze medii de 40-50 de kilometri pe oră, iar fiecare sat are ceva de văzut.
Patru zile permit un ritm în care satul nu devine doar o fotografie din mașină.
Două zile nu. S-a verificat.
Baia Mare și Sighetu Marmației sunt punctele de acces, cu cazare variată. Pentru experiența completă, cazarea în pensiunile din sate, în Vadu Izei, Botiza, Ieud, Breb, Budești, schimbă totul.
Perioadele cele mai bune: mai-iunie pentru verdele pajiștilor și cositul cu coasa, septembrie pentru culorile de toamnă și pentru căpițele de fân, iar decembrie-ianuarie pentru obiceiurile de iarnă, cele mai autentice din țară.
Bisericile de lemn din patrimoniul UNESCO
Opt biserici de lemn din Maramureș sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO: Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș, Poienile Izei, Rogoz și Șurdești.
Turlele lor înalte și subțiri, construite din lemn de stejar, cu îmbinări fără cuie, datează în majoritate din secolele XVII-XVIII. Interioarele păstrează picturi murale naive, cu scene biblice și, uneori, cu personaje îmbrăcate în costume locale.
Biserica din Șurdești, cu turla de aproximativ 54 de metri, a fost considerată mult timp una dintre cele mai înalte construcții din lemn din Europa.
Bisericile sunt lăcașuri de cult active. Programul de vizitare diferă, iar cheia se află, frecvent, la o persoană din sat, al cărei telefon este afișat la poartă. Ținuta decentă și o contribuție la cutia pentru întreținere sunt așteptate.
Mănăstirea Bârsana, un ansamblu din lemn construit după 1990, arată cum arhitectura tradițională continuă să fie practicată.
Cimitirul Vesel din Săpânța este cel mai cunoscut obiectiv din zonă, cu crucile de lemn sculptate și pictate în albastru, cu scene din viața celor îngropați și cu versuri ironice, uneori tandre, uneori acide, scrise la persoana întâi.
Tradiția a fost începută de meșterul Stan Ioan Pătraș la mijlocul secolului trecut și continuată de urmașii lui.
Vizita durează o oră, iar dimineața devreme evită grupurile organizate.
Casa-atelier a meșterului, la câteva sute de metri, completează vizita.
Mănăstirea Săpânța-Peri, în apropiere, cu una dintre cele mai înalte biserici de lemn construite recent, merită un ocol.
Mocănița de pe Valea Vaserului
Calea ferată forestieră de pe Valea Vaserului, cu pornire din Vișeu de Sus, este una dintre ultimele căi ferate forestiere cu locomotive cu abur încă funcționale din Europa.
Traseul turistic urcă pe valea râului, prin păduri, cu opriri, iar excursia completă durează, de regulă, câteva ore.
Programul este sezonier, iar biletele se rezervă din timp în lunile de vară, când locurile se epuizează.
Îmbrăcămintea potrivită contează: vagoanele sunt deschise sau semideschise, iar fumul și scânteile locomotivei ajung la pasageri.
Satul maramureșean, trăit, nu doar vizitat
Porțile de lemn sculptate, uneori înalte de 5-6 metri, cu motive solare, frânghia răsucită și pomul vieții, marchează intrarea în gospodării, iar în satele de pe Valea Izei, cele vechi coexistă cu cele noi, lucrate de meșterii locali. Duminica dimineața, oamenii merg la biserică în costum popular, nu pentru turiști, iar respectul presupune fotografierea cu acordul lor și fără blițul în ochi. Pensiunile tradiționale oferă mese cu produse proprii, iar gazdele povestesc, dacă sunt întrebate, despre fânul cosit manual, despre țesăturile din zestre și despre schimbările din ultimele decenii, când o parte din sat a plecat la muncă în străinătate și s-a întors construind case mari, uneori în contrast cu arhitectura veche.
Muzeele satului din Sighetu Marmației și din Baia Mare prezintă gospodării tradiționale mutate și reconstruite.
Memorialul de la Sighet, vizita obligatorie
Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, amenajat în fosta închisoare din Sighetu Marmației, unde au fost închiși și au murit membri ai elitei politice și intelectuale interbelice, este unul dintre cele mai importante muzee ale memoriei din Europa.
Vizita durează 2-3 ore și este, pentru mulți, cea mai puternică experiență a călătoriei.
Nu este potrivit pentru copiii mici, iar pentru adolescenți poate fi o lecție de istorie de neuitat, cu pregătire prealabilă.
Gastronomie și buget
Balmoșul, tochitura, varza cu costiță, păsatul, plăcintele cu brânză și vărzarele, pălinca de prune sau de mere de la producători locali.
O noapte de cazare în pensiune, cu mic dejun, se situează, frecvent, între 200 și 400 de lei pentru două persoane. Cina tradițională, între 60 și 120 de lei de persoană.
Pentru patru zile, pentru un cuplu, cu mașina proprie, bugetul total se încadrează, de regulă, între 2.000 și 3.500 de lei.
Maramureșul în timpul iernii
Iarna este, pentru mulți cunoscători, sezonul cel mai autentic al Maramureșului.
Între Crăciun și Bobotează, obiceiurile se trăiesc, nu se reprezintă: colindatul din casă în casă, jocurile cu măști, Viflaimul, spectacolul popular al Nașterii, prezentat în satele de pe Valea Izei.
Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă de la Sighetu Marmației, organizat de obicei la sfârșitul lunii decembrie, adună grupuri din toate satele zonei, într-o paradă cu costume, măști și muzică, iar pensiunile din satele apropiate se rezervă cu luni înainte pentru această perioadă; drumurile de munte pot fi închise sau dificile pe zăpadă, anvelopele de iarnă sunt obligatorii, iar lanțurile în portbagaj sunt o precauție rezonabilă.
Bisericile de lemn acoperite de zăpadă sunt o imagine greu de uitat.
