Roșioara de Pețea (Scardinius racovitzai) este una dintre cele mai rare și fascinante specii de pești dulcicoli din Europa, fiind un adevărat tezaur natural al României.
Endemică pentru Lacul Pețea, aflat în apropierea orașului Oradea, această specie este un simbol al biodiversității acvatice locale, dar și un exemplu grăitor al fragilității ecosistemelor naturale în fața presiunilor umane.
- Originea și descoperirea speciei
Roșioara de Pețea a fost identificată pentru prima dată în 1922 de către celebrul biolog român Emil Racoviță, în lacul termal Pețea din Băile 1 Mai. Este o specie endemică, ceea ce înseamnă că nu trăiește nicăieri altundeva în lume.
Adaptată unui habitat unic – un lac cu apă termală constantă, la aproximativ 30°C – roșioara a dezvoltat trăsături distincte care o deosebesc clar de rudele sale, cum ar fi roșioara comună (Scardinius erythrophthalmus).
- Caracteristici fizice și biologice
Roșioara de Pețea are un aspect elegant, cu solzi mari, aurii și reflexii roșiatice pe înotătoare, ceea ce o face ușor de recunoscut. De obicei, nu depășește 10–12 cm lungime și are un regim alimentar omnivor, hrănindu-se cu alge, mici nevertebrate și resturi organice.
Adaptarea la un mediu termal i-a influențat metabolismul și comportamentul reproductiv, ceea ce face ca această specie să nu poată supraviețui în condiții obișnuite de apă rece sau fluctuantă. Este, prin urmare, extrem de sensibilă la orice modificare a habitatului.
- Lacul Pețea – un ecosistem termal unic
Lacul Pețea, aflat într-o rezervație naturală de interes național, are o suprafață mică, dar găzduiește un ecosistem rar, cu apă termală, vegetație tropicală și alte specii rare, cum ar fi nufărul termal (Nymphaea lotus var. thermalis). Acest ecosistem a rămas relativ stabil timp de mii de ani, însă în ultimele decenii a suferit schimbări dramatice.
Scăderea nivelului apei, colmatarea izvoarelor termale și lucrările de captare pentru uz uman au dus la diminuarea rapidă a habitatului roșioarei, ceea ce a pus specia într-un pericol real de extincție.
- Pericole și conservare
În ultimii ani, populația de roșioară de Pețea a scăzut alarmant. În 2013, lacul aproape secase, iar peștii au fost relocați temporar în laboratoare și bazine special amenajate. Deși s-au făcut eforturi pentru reintroducerea speciei în habitatul natural, problemele persistă: lipsa unei surse termale constante, colmatarea lacului și intervențiile umane necontrolate.
Roșioara de Pețea este inclusă pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca specie „critic periclitată” și este protejată prin legislație națională și europeană.
Cu toate acestea, conservarea eficientă necesită mai mult decât protecție legală: este nevoie de intervenții concrete pentru refacerea habitatului și implicarea autorităților locale în gestionarea durabilă a resurselor naturale.
- Un simbol al patrimoniului natural românesc
Roșioara de Pețea nu este doar un pește mic într-un lac izolat – este un simbol al patrimoniului natural românesc, al capacității vieții de a se adapta unor condiții extreme și al responsabilității noastre de a proteja ceea ce este unic.
Salvarea acestei specii nu este doar o chestiune de biologie sau ecologie, ci una de cultură, identitate și respect față de natură.
Educația ecologică, cercetarea științifică și protecția activă sunt esențiale pentru ca roșioara de Pețea să nu devină doar o amintire în paginile manualelor de biologie.
